Toata lumea, inclusiv copiii, experimenteaza crize de anxietate din cand in cand. Dar atunci cand fricile si anxietatile constante perturba viata de zi cu zi a copilului tau, acesta este un motiv de ingrijorare.
Copiii de toate varstele au parte, din cand in cand, de temeri si ingrijorari. De exemplu, copilul tau poate plange cand este luat in brate de catre un strain. Sau poate ca micutului tau ii este frica de clovni sau de alti oameni imbracati in costume.
Toate acestea sunt temeri normale pentru copii. Dar unii dintre ei experimenteaza un nivel mult mai mare de anxietate decat altii.
Cand ar trebui sa iti faci griji pentru anxietatea copilului tau
A avea temeri si ingrijorari este o reactie normala si naturala la situatiile stresante sau noi pentru copii, dar atunci cand anxietatea creste disproportionat, devine o problema reala.
Anxietatile normale din copilarie vin si pleaca.
Zgomotele puternice, oamenii noi, locurile noi si experientele infricosatoare pot provoca un raspuns de frica si anxietate din partea copilului tau, aceasta reactie fiind normala.
Pre-adolescentii si adolescentii au uneori anxietati legate de performantele academice. S-ar putea sa-si faca griji cu privire la examenele viitoare sau la prezentarile pe care urmeaza sa le aiba in fata clasei. Copiii mai mari au mai multe sanse sa-si exprime anxietatea. Cand sunt supusi unui stres situational, parintii vor descoperi ca incurajarea si sprijinul emotional pe care il ofera copiilor lor ii ajuta foarte mult.
Cu toate acestea, pentru unii copii, aceste abordari pur si simplu nu par sa ajute si chiar pot provoca un raspuns opus, de suferinta crescuta. Fii atent la efectul pe care sfaturile si incurajarile tale il au asupra copilului tau pentru a evalua cat de eficiente sau benefice sunt acestea.
Unii copii nu pot functiona din cauza anxietatii cu care se confrunta.
Nivelurile ridicate de anxietate ce apar in mod constant pot determina copilul sa experimenteze repercusiuni fizice reale, cum ar fi oboseala, probleme cu stomacul, dureri de cap si chiar eruptii cutanate. Ei pot face crize de furie sau pot inventa alte trucuri pentru a evita lucrurile care le declanseaza suferinta.
Conform specialistilor in psihiatrie pediatrica, copiii cu o adevarata tulburare de anxietate prezinta un model durabil si consistent de perturbari semnificative ale activitatilor vietii.
Cu alte cuvinte, anxietatile lor sunt mult disproportionate fata de orice pericol real si semnificativ.
Copiii mai mici care devin coplesiti de anxietate, de obicei, nu isi dau seama ca au griji exagerate sau nerealiste. Chiar si adolescentii s-ar putea sa nu stie cum sa-si exprime temerile si sa le verifice alaturi de un parinte sau un adult de incredere daca sunt disproportionate cu realitatea.
In cazul in care copilul tau se confrunta cu o anxietate atat de mare incat nu mai poate sa iasa afara pentru a se juca cu prietenii lui, sa participe la antrenamente sportive sau sa se alature diferitelor activitati sociale, este timpul sa apelati la un specialist in psihiatrie pediatrica.
Cere ajutor pentru anxietatea copilului tau!
Cand un psihiatru sau un psiholog trateaza anxietatea cronica a unui copil, scopul de obicei nu este de a elimina anxietatea in totalitate, ci de a-l ajuta pe micut sa o gestioneze. Psihologul il va invata pe copil abilitati specifice de adaptare si probabil va folosi o abordare de terapie cognitiv-comportamentala in timpul sesiunilor de tratament.
