TU ESTI STAPANA PROPRIULUI DESTIN!

Nu este genul meu sa scriu texte motivationale sau sa ma invart in jurul cozii despre cum si ce fel sa abordez femeile care au nevoie sa fie motivate pentru a face ceva. Nu-mi place sa ridic pe nimeni pentru ca nimeni nu poate fi ridicat decat daca se ridica singur. Dar, o sa va spun o poveste. Nu e demna de mila, nu trebuie sa va ganditi “Vaaai, cat a suferit!”. Trebuie doar sa cititi si sa va faceti o idee despre ce inseamna sa te ridici cand tavanul e mult prea jos pentru a-ti indrepta coloana.

POVESTEA MEA, VIATA MEA

Numele meu este Alexandra, am 28 de ani si sunt din Bucuresti! Cand Aveam 16 ani, parintii mei au decedat, in urma unui accident de masina. Bunicii mei nu mai existau nimic pe lume iar parintii mei nu aveau frati sau surori. Eram pierduta intr-o lume care nu era a mea, o lume cruda, fara bani, cu un apartament de intretinut si o casa la tara.

Nu aveam drept de vanzare si nici nu am acceptat sa fiu luata in plasament. Am fost repartizata unei matusi indepartate care avea peste 70 de ani. M-a lasat in pace. Asa ca… a trebuit sa imi caut de munca. A trebuit sa impart flyere, dupa scoala, sa merg sa fac promotii, si, mai apoi m-am angajat part-time la un call center langa liceu.

MOMENTUL IN CARE AM SPUS CA E DESTUL

Renuntasem la toti prietenii mei si eram singura pe lume. Nu ma deranja. Stiti de ce? Pentru ca nu mai aveam nimic de pierdut. Abia atunci cand simti ca nu mai ai nimic de pierdut, o poti lua de la capat. Asa s-a intamplat si la mine.

Am incercat sa fiu o eleva model, mergeam la munca, aveam grija de casa si intretineam cum puteam eu mai bine totul. Nu aveam nici-o restanta la intretinere sau lumina… Eram mandra de asta si stiu ca si ai mei erau. S-a terminat liceul, am luat bac-ul si am intrat la Politehnica.

Mai singura pe lume ca atunci, nu m-am simtit niciodata. Nu m-a felicitat nimeni, nu m-a luat nimeni in brate, nu m-a dojenit nimeni ca nu am luat nota 10 la istorie. Acela a fost momentul in care am spus ca e destul si ca trebuie sa ma ridic si sa ma indepartez de singuratate. Zis si facut. M-am reapropiat de prietenii vechi, mi-am facut iubit si la 22 de ani m-am casatorit. Sunt fericita alaturi de sotul meu, mai fericita ca niciodata.

AM VRUT SA VA DEMONSTREZ CA SE POATE

Suntem amandoi ingineri, avem job-uri bine platite si astept un copil. Cand ma uit in
urma, la cat am plans, cat m-am uitat pe pereti. Acum… nu imi ramane decat sa le multumesc parintilor mei ca mi-au dat incredere in mine si ca am reusit sa ma ridic.

Acesta nu este un text motivational si nici o poveste nascocita din vise. E povestea mea. Ceea ce am vrut sa va demonstrez este ca se poate. Poti sa te ridici din cele mai adanci gropi. Poti sa devii puternica, poti sa treci peste orice hop! Trebuie doar sa vrei!

Author: Prunica

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *